GAL Leader Bistrița-Năsăud este compusă din 10 unități administrative teritoriale situate în Nord-Estul județului Bistrița-Năsăud, pe valea râului Someșul Mare, la granița cu județele Maramureș și Suceava. Este vorba despre Ilva Mică, Ilva Mare, Poiana Ilvei, Măgura Ilvei, Leșu, Lunca Ilvei, Sângeorz Băi, Rodna, Maieru, Șanț.

Relief

La fel ca mare parte din întregul judeţ Bistriţa-Năsăud, relieful teritoriului este predominant muntos. Teritoriul din partea nordică este cel mai înalt, fiind dominat de Munţii Rodnei. Înălţimea maximă despre care putem vorbi aici este la limita dintre judeţul Bistriţa-Năsăud şi Maramureş, vârful Pietrosul Rodnei, 2303 m. Culmea principală măsoară peste 50 km lungime, pe o lăţime de 30-40 km, este orientată est-vest, abruptă spre nord si domoală spre sud. Munţii apar sub forma unui horst alcătuit din şisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoş Vodă (la nord) şi Rodnei (la sud). În partea sudică a munţilor apar roci vulcanice neogene, sub forma unor măguri dispuse în lungul Someşului Mare. Rocile sedimentare, de vârstă cretacică şi paleogenă (marne, gresii conglomerate şi calcare) care înconjoară masivul au fost afectate de mişcările stirice şi imprimă reliefului trăsături caracteristice. Din întregul lanţ carpatic oriental, Munţii Rodnei păstrează cel mai bine urmele gheţarilor cuaternari. Aceşti munţi prezintă numeroase circuri glaciare (Lala, Negoiescu, Iezer, Buhăescu, Izvorul Cailor, Puzdrele, etc), chei si defilee (Cheile Bistricioarei, defileele Strâmba, Rebra, Cormoaia Pasul Prislop etc), cascade (Cascada Cailor cu o cădere de peste 80 m – cea mai mare din ţară, treapta principală având peste 16 m înălţime, Guşet, Cormaia, Anieş, cascada Puzdrele care se afla la 1.520 m altitudine).

La sud de partea predominant muntoasă a regiunii avem porţiuni sub-montane de dealuri şi coline, care se întind de-a lungul văii Someşului Mare. Rămânem însă în zone cu altitudine destul de ridicată pe aproape toată suprafaţa GAL-ului “Lider Bistriţa”.

Munţii Bârgău se situează pe latura sudică a grupei nordice a Carpaţilor Orientali. Limita septemtrională corespunde văii superioare a Someşului Mare şi, în continuare, spre vest, abruptului sudic al Rodnei. Limita vestică urmăreşte linia ce trece prin culmea de dealuri – vf. Frăsiniş 932 m, vf. Mărcuş 1042 m- care închid către apus depresiunea Sângeorz, intersectează valea Someşului la vest de confluenţa cu Ilva, urmăreşte şi întretaie valea Strâmba şi ajunge în dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriţei. Limita estică corespunde culoarului văilor Maria-Coşna ce separă munţii Suhardului de cei ai Bârgăului şi al văii Dornei superioare catre Călimani. Limita sudică este reprezentată, în linii mari, de râul Bistriţa şi afluentul său Colbul.

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul este străbătut de la est la vest de râul Someşul Mare, cu afluenţi mai importanţi de partea stângă: Ilva (în partea de nord-est). Multe dintre comune sunt aşezate de-a lungul unor afluenţi de dreapta ai Someşului Mare: Anieşul în comuna Maieru, Cormaia pe o parte a Sângeorz Băi.

Climă

Teritoriul este caracterizat de o formă tipică de climă temperat continentală, cu veri calde şi relativ umede şi ierni reci relativ uscate. Minimele de temperatură se regăsesc în luna ianuarie, când media zilnică ajunge la -8 ˚C în zona muntoasă şi cca. -3.5 ˚C în zonele mai joase. Maximele sunt de obicei în luna iulie, cu o medie zilnică de 7 ˚C în zonele foarte înalte. Iarna poate fi foarte lungă, ajungând în unele zone chiar la 140-150 de zile de îngheţ. Precipitaţiile sunt variabile, mai frecvente la munte unde pot ajunge până la 1400mm/m2 şi mai rare în zonele joase, cu maxime de cca. 1000 mm în zona submontană.Vânturile bat de regulă dinspre vest, însă rareori cu viteze semnificative. Umiditatea relativă a aerului în cursul anului se caracterizează prin valori ridicate din august până în decembrie (80 – 88%) şi mai scăzute din martie până în mai (65 – 70%).

Tipuri de sol

Datorită reliefului predominant muntos, multe dintre comunele din grup nu beneficiază de soluri propice agriculturii. Majoritatea aşezărilor importante se situează pe văi înguste, unde lipsa de spaţiu este o problemă, iar lipsa de teren arabil de asemenea. În zona de munte înalt predomină solurile brune podzolice şi solurile brune acide şi brune gălbui, cu fertilitate scăzută. Solurile brune de pădure pot fi folosite pentru pomicultură, iar cele aluviale, aluvio-coluviale sau argilo-iluviale, din zonele de luncă, se pretează pentru agricultură.